În aplicarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se considera că singura variantă prin care procedura insolvenței putea fi închisă fără radiere era reorganizarea cu succes, însă practica a arătat că această ipoteza devine aplicabilă și în situația în care toate creanțele au fost acoperite, toți creditorii renunță la judecată ca urmare a stingerii creanțelor acestora prin încheierea unei tranzacții ori o parte din creditori și-au recuperat integral creanțele, iar alții renunță la judecată.

Așadar, cu toate că în vechea reglementare a legii insolvenței nu era prevăzut acest caz particular de închidere a procedurii, jurisprudența¹ generată de acele ipoteze în care se poate dispune totuși închiderea procedurii unui debitor chiar în perioada de observație fără radierea acestuia a condus la introducerea art. 178 în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. 

Astfel, conform prevederilor noului text de lege, „dacă toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observație sau renunță la judecată în perioada de observație, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.”

Din economia textului legal rezultă două modalități de închidere a procedurii în perioada de observație, ambele comportând o serie de condiții care trebuie îndeplinite pentru a atinge situația premisă arătată, prima fiind achitarea creanțelor înscrise la masa credală și a doua constând în renunțarea la judecată a tuturor creditorilor înscriși în tabelul de creanțe.

Achitarea creanțelor înscrise la masa credală

În ceea ce privește prima modalitate, se pune problema unei eventuale interdicții legată de plata creanțelor anterioare deschiderii procedurii insolvenței derivând din aplicarea art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care sancționează cu nulitatea absolută toate operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, altele decât cheltuielile curente.

După cum se menționează în lege, plata creanțelor anterioare deschiderii procedurii nu se încadrează în desfășurarea activităților curente ale debitorului în perioada de observație și atunci trebuia găsită o formulă prin care pasivul societății debitoare să poată fi stins fără a exisa riscul invocării unei eventuale nulități.

Remediul lipsei unei reglementări exprese a modalității de achitare a creanțelor în perioada de observație, îl găsim tot în cuprinsul art. 84 la alin. (2) din Legea nr. 85/2014 care se referă la avizarea plăților de către administratorul judiciar cu aprobarea prealabilă a comitetului creditorilor sau, în ipoteza în care nu a fost constituit comitet, a adunării creditorilor, plătile efectuate în acest scop, avizate de practicianul în insolvență, aprobate de către comitetul sau adunarea creditorilor și autorizate de către judecătorul-sindic fiind valide.

Putem observa astfel faptul că textul art. 178 din Legea nr. 85/2014 constituie excepția și totodată norma cu caracter special în raport cu regimul general al plăților din perioada de observație la care se referă prevederile art. 84 alin. (1) din aceeași lege, menită să asigure celeritatea procedurii.

În considerarea faptului că procedura efectivă de achitare a creanțelor și momentul în care plățile pot fi realizate nu sunt în mod expres reglementate prin lege, putem extrage tot din lege acele prevederi care să contureze cadrul procesual pentru stingerea pasivului.

În vederea prevenirii unor eventuale abuzuri care s-ar putea produce într-un asemenea context și pentru a respecta principiile care guvernează procedura insolvenței, tratamentul egal al creditorilor de același rang, caracterul concursual al procedurii, debitorul de bună-credință care intenționează să achite creanțele în perioada de observație, prin administratorul special, se va adresa cu o cerere administratorului judiciar prin care va notifica intenția sa și va solicita încuviințarea stingerii creanțelor înscrise la masa credală.

Primind cererea, administratorul judiciar va trebui să verifice dacă prin fondurile de care dispune debitorul se poate achita întreaga masa credală și va supune aprobării comitetului sau adunării creditorilor, după caz, solicitarea debitorului.

Pentru a putea aplica dispozițiile art. 178 din Legea nr. 85/2014, plățile nu pot fi realizate anterior momentului publicării tabelului definitiv de creanțe, ulterior momentului confirmării unui plan de reorganizare, respectiv, după pronunțarea hotărârii de intrare în faliment.

Așadar, observăm că legea impune existența unui tabel definitiv de creanțe, art. 178 făcând vorbire de “creditorii înscriși în tabelul definitiv”, astfel că stingerea prin plată a tuturor creanțelor anterioare deschiderii procedurii nu poate interveni decât după verificarea și înscrierea lor în tabelul definitiv. Cu toate acestea, în practică² s-a dispus închiderea procedurii și în ipoteza achitării creanțelor în temeiul unui tabel preliminar de creanțe necontestat.

O altă condiție legată de această modalitate de închidere a procedurii de insolvență este ca pasivul să fi fost stins integral, fiind posibil ca o parte din creanțe să fie stinse din sumele aflate în averea debitorului, iar altele de către terțe³ persoane (asociați, acționari, membri, alte persoane).

Jurisprudența⁴ ne arată că plata parțială a creanțelor nu numai că nu duce la închiderea procedurii, dar rămâne supusă dispozițiilor art. 84 din Legea insolvenței, iar creditorii neplătiți sau care nu au renunțat la drepturile lor pot cere să se constate nulitatea plăților efectuate către ceilalți creditori, cu nerespectarea ordinii de distribuire.

Renunțarea la judecată a tuturor creditorilor înscriși în tabelul de creanțe

Mergând mai departe la cea de-a doua modalitate prin care se poate închide procedura de insolvență în perioada de observație, textul legal are în vedere renunțarea la judecată a tuturor creditorilor înscriși în tabelul de creanțe, cu respectarea dispozițiilor art. 406 C.proc.civ. “Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în sedința de judecată, fie prin cerere scrisă.”

Renunțarea la judecată trebuie formulată de toți creditorii, neputând exista o renunțare partială doar în ceea ce privește pe unii dintre creditori⁵.

Această modalitate de închidere a procedurii acoperă și ipoteza încheierii unei tranzacții⁶ sau a unui acord între creditori și debitor prin care aceștia se înțeleg asupra condițiilor de stingere a datoriei, caz în care judecătorul-sindic ia act de această renunțare prin pronunțarea uneia sau mai multor hotărâri de expedient prin care consfințește învoiala participanților la procedură. Condiția esențială pentru această ipoteză este ca toți creditorii să ateste că nu mai au pretenții împotriva debitorului în cadrul procedurii. Rațiunea pentru care aceștia renunță la judecată este irelevantă, important fiind că fac acest demers în condițiile legii.

În afara condițiilor anterior detaliate, din practica⁷ si-au demonstrat importanta si alte conditii de indeplinirea carora instantele au tinut cont la pronuntarea hotararii de inchidere, cum ar fi achitarea cheltuielilor de procedură și a tuturor creanțelor curente scadente. În acest sens, s-a stabilit că în sintagma toate creanțele intră și onorariul practicianului în insolvență care, deși nu face parte dintre sumele ce se înscriu în tabelul definitiv de creanțe la care se referă art. 178, acesta face parte din categoria cheltuielilor de procedură ce trebuie achitate cu prioritate față de celelalte creanțe, în raport de prevederile art. 161 din Legea nr. 85/2014.

Aceeași este situația creanțelor curente scadente care, deși nu este prevazută expres, reprezintă o condiție pentru închiderea procedurii pe temeiul art. 178 din Legea nr. 85/2014 ce rezulta din coroborarea mai multor dispoziții din legea insolvenței referitoare la regimul creanțelor curente.

Pe lângă efectele specifice închiderii procedurii cum ar fi notificarea sentinței de închidere a procedurii, descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități și radierea tuturor mențiunilor și a tuturor interdicțiilor existente referitoare la deschiderea procedurii insolvenței, cel mai important efect al închiderii procedurii în perioada de observație îl reprezintă lipsa radierii debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Anterior modificării legislative, nu se putea pune problema posibilității închiderii unui dosar având ca obiect procedura insolvenței fără a se dispune și măsura radierii acestuia din registrul în care este înmatriculat în afara cazului realizării planului de reorganizare judiciară prin continuarea activității și achitarea datoriilor față de creditori în conformitate cu programul de plată a creanțelor. Practica însă a aratat că trebuia identificată o soluție care să permită totuși închiderea cu celeritate a procedurii insolvenței în cazul în care existau premisele acoperirii întregii mase credale încă din perioada de observație.

Așa cum menționam la începutul analizei, sub vechea reglementare a Legii nr. 85/2006, în această ipoteză, argumentele statuate prin jurisprudență au fost în sensul că se impunea închiderea procedurii având în vedere că scopul acesteia nu mai exista, pasivul fiind integral acoperit.

Noua reglementare a Legii nr. 85/2014 permite însă expres închiderea procedurii în perioada de observație, în condițiile arătate în cuprinsul prezentei analize, contribuind astfel la reinserția rapidă a debitorului în viața comercială întrucât acesta nu poate fi considerat că s-a aflat într-o stare reală de insolvență, ci eventual într-o insolvență conjuncturală (de moment).

Concluzionând asupra acestei analize, putem constata ca elementul cheie al parcurgerii acestei proceduri îl constituie lipsirea efectului specific privind radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, aspect absolut esențial pentru continuarea desfășurării activității debitorului, a cărui necesitate izvorâtă din practică a condus într-un final la modificarea legislației.

Note

[1] Decizia nr. 600/2007, Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială

[2] Sentința civilă nr. 6F/08.01.2020, Tribunalul Neamț, Sentința civilă nr. 40/2016, Tribunalul Buzău

[3] Sentința civilă nr. 652/2016, T. Iași

[4] Sentința civilă nr. 75/2015, T. Specializat Argeș

[5] Decizia civilă nr. 857/2018, Curtea de Apel Craiova

[6] Sentința civilă nr. 2785/15.11.2015, Tribunalul Constanta, Sentința civila nr. 6F/08.01.2020, Tribunalul Neamț

[7] Decizia civilă nr. 857/2018, Curtea de Apel București