Ioana Gelepu The Office Litigation & Enforcement, butic de avocatură specializat în domeniul litigiilor, a avut o creștere de 20% a numărului de clienți în primul an de activitate și estimează o extindere similară celei de anul trecut și în 2024.  Înființat în martie, anul trecut, de Ioana Gelepu, un reputat avocat de litigii a cărei activitate a fost evidențiată de ghidurile juridice internaționale, cabinetul a avut o activitate intensă anul trecut, cu multe proiecte soluționate favorabil prin soluții definitive sau tranzacții extrajudiciare, altele fiind încă pe rol.  ”Mi-a fost teribil de greu să iau decizia de a-mi schimba drumul. În foarte scurtul interval de când s-a născut această idee și până i-am dat viață a avut loc în sufletul meu o adevărată mișcare de plăci tectonice emoționale. Însă imediat după m-am simțit ca și cum mă rătăcisem puțin în ultima vreme, iar apoi am regăsit cărarea potrivită”, a declarat Ioana Gelepu în interviul acordat publicației noastre, în care a vorbit despre activitatea cabinetului, proiectele reprezentative și modul în care acest proiect antreprenorial i-a schimbat viața, în plan profesional, dar și personal.

”Însă imediat după m-am simțit ca și cum mă rătăcisem puțin în ultima vreme, iar apoi am regăsit cărarea potrivită. Într-un fel, sunt precum cei care la o vârstă coaptă își reîntâlnesc iubirea din liceu, de care se re-îndrăgostesc iremediabil. Spun asta pentru că visul meu la terminarea facultății a fost să am un cabinet individual. Au trecut 22 de ani, iar apoi, la o cotitură, m-am reîntâlnit în mod neașteptat cu acest vis”, a punctat avocatul intervievat de ^BizLawyer.

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

Ioana Gelepu: Când am făcut acest pas nu știam nimic despre ce implică un cabinet individual. Am lucrat într-un cabinet câteva zile, ca practică, atunci când am terminat facultatea. Nimeni dintre cei apropiați nu practică avocatura într-o atare formulă. Așa că putem spune, dintr-un unghi, că a fost un pariu.

Această schimbare de traseu mi-a adus bucurie, izvorâtă dintr-o viața orientată exclusiv către ceea ce îmi place cu adevărat - adică, în esență, să rezolv ghicitori juridice. Este o formă mult mai liberă de a-mi exercita profesia, libertate care mi-a prilejuit o plăcută întâlnire cu mine însămi.

Domeniile principale sunt disputele comerciale, litigiile de contencios administrativ și cele de dreptul muncii. Implicarea noastră acoperă atât litigiile propriu-zise, dar și activitățile pre-litigioase - adică suportul acordat clientului atunci când se confruntă cu un potențial litigiu, pe care uneori își poate propune, inclusiv ca urmare a sfaturilor noastre, să îl evite. Este aceeași orientare profesională pe care eu personal am avut-o mereu.

Cât privește clientela, aceasta este foarte variată: lanțuri de restaurante, producători de alimente, de echipamente industriale, învățământ, retail, jocuri de noroc, segmentul de gestionare a deșeurilor, real-estate, administrare portofolii imobiliare sau mobilitate globală. Nu pot decât să mă bucur de această multitudine de terenuri de luptă, fiecare cu decorul său specific, care face ca în fiecare zi să mă simt ca și cum mă plimb de la un etaj la altul prin mai multe universuri ale afacerilor.

Mi-a fost teribil de greu să iau decizia de a-mi schimba drumul. În foarte scurtul interval de când s-a născut această idee și până i-am dat viață a avut loc în sufletul meu o adevărată mișcare de plăci tectonice emoționale. Însă imediat după m-am simțit ca și cum mă rătăcisem puțin în ultima vreme, iar apoi am regăsit cărarea potrivită. Într-un fel, sunt precum cei care la o vârstă coaptă își reîntâlnesc iubirea din liceu, de care se re-îndrăgostesc iremediabil. Spun asta pentru că visul meu la terminarea facultății a fost să am un cabinet individual. Au trecut 22 de ani, iar apoi, la o cotitură, m-am reîntâlnit în mod neașteptat cu acest vis.

Următoarele 5 proiecte mi se par reprezentative, în sensul că reflectă  categoriile care au avut o pondere semnificativă în activitatea noastră:
→    8 litigii privind anularea unor hotărâri ale adunării generale a asociaților/acționarilor adoptate de 5 companii făcând parte dintr-un grup autohton foarte activ pe segmentul real-estate, prin care se majorase capitalul social cu o valoare totală de aproximativ 43 milioane Euro;
→    un litigiu prin care clientul, parte dintr-un grup renumit ce deține un lanț de centre comerciale în Europa, tindea să demonstreze inexistența unei creanţe de aproximativ 1,8 milioane de Euro invocată de un fost partener contractual în baza unui contract FIDIC;
→    un litigiu de concurență neloială prin care a fost admisă acțiunea unui cunoscut operator de restaurante, fiind interzisă utilizarea, în cadrul unui restaurant deschis de competitor, a conceptului prin care devenit cunoscută activitatea reclamantului; de asemenea, s-a dispus și ca pârâtul să înceteze faptele de deturnare a clientelei și acțiunile desfășurate în scopul obținerii, din partea furnizorilor clientului, a unor condiții comerciale similare cu cele practicate de aceștia în relația cu cel din urmă;
→    o dispută de achiziții publice derivată din atacarea unor acte emise într-o procedură vizând prestarea de servicii de catering, valoarea totală estimată a contractului fiind de aproximativ 26,8 milioane Euro;
→    un litigiu derivat din demolarea unei platforme industriale, implicând multiple și sofisticate analize juridice, pornind de la o relație contractuală cu un obiect complex, dar și probatorii extinse.

Unele au fost deja soluționate favorabil (prin soluții definitive sau tranzacții extrajudiciare), iar altele sunt încă pe rol.

Satisfacția este alimentată în principal de spețele încâlcite. Nu îmi plac temele repetitive și subiectele simple. Cu cât o speță ridică probleme mai complicate, delicate, inedite, cu atât mai mare este provocarea.
Iar pentru că tratez dosarele pe niște copii care trebuie să fie îngrijiți, crescuți cu atenție, drag, dar și conduși pe calea cea bună, mă bucură nu doar rezultatele finale, ci și diversele întorsături favorabile de situație, uneori aparent minore, despre care cred eu că adaugă plus valoare edificiului dosarului.

Ceea ce fac este ghidat de standardele mele, orientate către client, și ghidate de dorința de a atinge perfecțiunea în materie de litigii. Amprenta noastră este dată de o implicare adâncă a mea personal în tot ceea ce facem, începând cu cămara și bucătăria fiecărei spețe și terminând cu deciziile strategice. Eu sunt un gen de om foarte meticulos, ca un biolog care nu se satură să privească diverse particule minuscule. Cam așa investighez cu lupa  toate detaliile dosarelor, imaginându-mi fel de fel de cursuri ale destinului dosarului dacă invocăm argumentul x sau y.

Nu obișnuiesc să mă văd în competiție cu ceilalți. Nu am fost niciodată o fire competitivă. Mai mult, mi s-ar părea interesant de aflat câți dintre cei care pun competitivitatea pe un soclu al calităților alese se bucură de alegerea făcută. Îmi pare că mulți admiratori ai acestui concept sunt mai degrabă victime decât beneficiari ai sistemului. Ce vreau să spun este că dincolo de o lipsa de inclinație spre această zonă, viața mi-a arătat, prin unele exemple din jur, o fațetă a competiției care poartă mai degrabă un rictus decât un surâs de învingător.

În condițiile de mai sus, pentru mine, firmele mari nu înseamnă competiție, ci colegi de breaslă care au trudit să clădească acele branduri, sacrificându-și uneori sănătatea sau familiile.

Atunci când iau o soluție pe care o consider greșită mă consumă extrem de tare. Ca și cum aș încerca să apăs pe telecomandă și să ajung cu 5-10 min înainte de deznodământ, pentru a mai încerca o ultimă bătălie.

Privind lucrurile în sens invers, cele mai multe satisfacții le-am avut fie când am obținut o soluție definitivă favorabilă, fie când clientul a oprit un demers litigios în urma unei tranzacții. Aceste momente poartă în pântecul lor o imensă forță pozitivă, care reușește în final să bandajeze tristețea de după soluțiile injuste, dar și să te propulseze spre zbuciumul și bucuria altor și altor bătălii juridice.

Am avut o creștere de 20% a numărului de clienți. Trebuie spus și că, de-a lungul experienței mele, sursa care a generat cele mai multe proiecte de litigii a fost clientela fidela. Raportându-mă la acest tipar, nu anticipez nimic galopant, ci estimez o extindere similară celei de anul trecut. Acest gen de evoluție ar fi exact cea dorită de mine. Nu îmi propun să am o avalanșă de dosare. Eu am o mentalitate de artizan, vreau să avem cazuri unul și unul, cărora să le dedicăm toate eforturile. Nu îmi plac rețetele folosite pe bandă industrială în materie de litigii, ci prefer abordarea proaspătă. Iar această viziune asupra profesiei implică să aloci foarte mult timp unui dosar, lucru pe care, pragmatic vorbind, îl poți face doar dacă îți selectezi clientela.

Atunci când vine vorba despre onorariul meu orar, practic sume în linie cu cele pe care le propuneam clienților și în formula precedentă. Ceea ce se explică prin faptul că implicarea mea în privința cazurilor este mult mai extinsă decât era înainte. Pentru simplul motiv că în viața mea anterioară eram adesea acaparată de tot soiul de buchiseli administrative, inerente (până la o limită) unei structuri complicate, care frânau singurul lucru care îmi place, și anume latura pur profesională a activității noastre.

Atunci când vine vorba despre onorarii fixe, am fost flexibilă și m-am pliat la diverse situații. Spre exemplu, dacă am un client care generează constant dosare, dintre care unul are o miză de 20 de milioane de Euro, iar altul de 40.000 E voi propune în cel de-al doilea o sumă care nu va fi direct proporțională cu efortul meu, ci va avea în vedere în primul rând ceea ce mă leagă de acel client. Nu vreau să se înțeleagă că înainte aș fi fost imună la astfel de evenimente. Însă o firmă mare are și costuri pe măsură, context în care concesiile pe care le poți face vor fi subordonate interesului colectiv al structurii din care faci parte, care nu întotdeauna rimează cu ceea consideră clientul echitabil. Acum nu mai am aceste constrângeri.

Un alt aspect cu impact asupra onorariilor este modul cum mă raportez la serviciile mărunte - precum verificări periodice privind acordarea termenelor, redactarea hotărârilor etc. Deși acestea sunt foarte frecvente în cazul litigiilor, cu consecința că au, per total, o componentă cronofagă care nu este de neglijat, prefer să le tratez foarte suplu. În unele cazuri nu le facturez deloc, iar în rarele dăți când o fac percep ceva aproape simbolic. Este un mic tribut pe care îl aduc ideii de a fi aproape de client printr-o comunicare constantă, care astăzi îmi este mai la îndemână.

Mă văd făcând ce fac zi astăzi: clădind cazuri, bucurându-mă alături de clienții mei de această apropiere profesională, transmițându-le colegilor mai tineri cu care lucrez plăcerea de a fi avocați.

Nu am vreun plan inedit în privința reputației și vizibilității. Cred că acestea se bazează într-o proporție determinantă pe o treabă bine făcută în dosare.

Nu am ținte de venituri. Ceea ce nu înseamnă că acționez ca și când există doar azi. Privesc însă viitorul relaxat și cu nerăbdarea de a face cunoștință cu noi spețe interesante. Mă gândesc - clonând în imaginație anul ce a trecut, cu ritmicitatea lui în privința proiectelor, ca unic reper pentru firea mea reticenta la ideea de predicții) că tot acest efort va aduce cel puțin beneficiile financiare, absolut satisfăcătoare, pe care le-am avut în 2023.
 
Meditând la următorii 2 ani, mi-ar plăcea să avem clienți din domenii cât mai diferite, care să ne deschidă noi perspective, să ne menținem varietatea de arii de practică și să funcționăm într-o echipă de 4 avocați. Vreau să păstrez o dimensiune rezonabilă a echipei, care să îmi permită să veghez în continuare fiecare pas din cursul tuturor dosarelor. În acest fel pot să evit scenariul în care aș ajunge să deleg bună parte din atribuțiile ce țin de gestionarea unui litigiu.

Văd mult mai multe lucruri frumoase în jur. Unele erau și înainte acolo, însă eu nu aveam disponibilitatea sufletească să le observ.