Piața cesiunii de creanțe neperformante este blocată, în România, din cauza impozitării excesive a sumelor obținute din astfel de tranzacții, regulă intrată în vigoare la 1 ianuarie 2018. Acest tratament fiscal a descurajat companiile din mai multe sectoare de activitate să recurgă la cesiunea creanțelor, dar în mod special instituțiile financiare, care apelau deseori la asemenea operațiuni pentru a-și curăța bilanțul, conform recomandărilor oferite chiar de Banca Națională a României.

De altfel, din studiul comparativ la nivelul Europei Centrale „Prevederi fiscale privind cesiunea de creanțe de către instituțiile de credit”, realizat de Deloitte România, reiese că tratamentul fiscal aplicabil în țara noastră în cazul cesiunii de creanțe este unul dintre cele mai costisitoare, în comparație cu alte țări din Europa Centrală.

Menționăm că, înainte de 2018, creanțele aferente clienților cu întârzieri la plată erau, cel mai adesea, cesionate către societăți specializate, dotate cu infrastructura necesară recuperării acestora. Dar, în ultimii trei ani și jumătate, din cauza nivelului ridicat de impozitare, piața cesiunii de creanțe neperformante s-a blocat (s-au realizat foarte puține tranzacții de acest tip), băncile preferând să gestioneze intern recuperarea acestora, chiar cu riscul unor costuri mai mari cu ajustările pentru deprecierea creanțelor.   

Limitările existente și riscul menținerii lor

Concret, în prezent, în România, pierderea înregistrată ca urmare a cesiunii de creanțe este deductibilă doar în proporție de 30%. Cu alte cuvinte, 70% din această pierdere este inclusă în baza impozabilă și taxată cu 16%, impozit pe profit. Prin urmare, orice vânzare la un preț mai mic de 11 cenți la un dolar duce creditorul într-un impozit de plată mai mare decât venitul din cesiune.

Menținerea acestor limitări este cu atât mai discutabilă cu cât este de așteptat ca nivelului creditelor neperformante să crească în viitorul apropiat. Mai exact, ca urmare a derulării celor mai recente teste de stres în sectorul bancar, Banca Națională a României a estimat creșterea ratei creditelor neperformante pentru decembrie 2022 la 9,9% în scenariul de bază și la 19,4% în scenariul advers. În prezent, rata creditelor neperformante în România este de 3,94%, comparativ cu 2,5%, în UE (la momentul martie 2021), iar expirarea măsurilor de ameliorare a efectelor pandemiei (moratorii) este doar una din cauzele care pot conduce neîndoielnic la creșterea ratei de credite neperformante. Totodată, indicativ, dorim să reamintim că în perioada care a urmat crizei financiare din 2008 această rată a depășit 20%.

Astfel, în cazul în care regulile fiscale se mențin, băncile vor avea de ales între a menține creditele neperformante în bilanț, ceea ce ar genera costuri suplimentare cu ajustările pentru deprecierea creanțelor și cu asigurarea resurselor necesare pentru monitorizarea și recuperarea acestora, sau a le cesiona către firme specializate în recuperare, dar cu costuri foarte mari impuse de taxarea excesivă.

Intră pe platforma Dispute.Resolution.Center ► Cât costă un arbitraj comercial. Taxe, cheltuieli administrative, volum de muncă și onorarii plătite avocaților ► INTERVIU | Media tarifelor orare pentru firmele româneşti se situează între 100 şi 250 de euro/oră. Avocaţii foarte renumiţi în domeniu pot ajunge să perceapă şi o rată de 1.000 euro/oră

Unde se plasează România?

Modificarea reglementărilor privind impozitarea în cazul cesiunilor de creanțe ar fi o măsură benefică pentru toți agenții economici, dar mai ales pentru bănci, având în vedere că ar încuraja vânzarea creditelor neperformante către societăți specializate în recuperarea acestora și le-ar permite să se concentreze pe activitatea lor economică de bază: atragerea de depozite și acordarea de credite.

În acest sens, se poate urma exemplul mai multor țări din regiune cu regimuri fiscale mult mai favorabile aplicabile în astfel de tranzacții. Din studiul efectuat de Deloitte România reiese că 11 țări dintre cele 16 analizate permit deductibilitatea integrală a pierderilor înregistrate ca urmare a cesiunii creanțelor și doar cinci, printre care și România, au ales să limiteze deductibilitatea acestora, dintre care România, cel mai drastic. Mai mult, chiar și din cele șapte țări care aplică limite de deductibilitate, celelalte oferă totuși un tratament fiscal mai favorabil decât cel din România. Spre exemplu, Polonia acceptă deductibilitate integrală în cazul cesiunii către fonduri specializate, iar Letonia permite deductibilitatea pierderii atunci când creanțele sunt vândute către o țară din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European sau către un stat cu care are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri.

În concluzie, modificarea sistemului de impozitare în cazul cesiunilor de creanțe neperformante în sensul transformării într-unul mai puțin împovărător pentru cei care oricum înregistrează pierderi din cauza neîncasării acelor creanțe, ar ajuta la îmbunătățirea situației financiare a entităților afectate și le-ar permite concentrarea pe activitatea lor principală. Nu în ultimul rând, o astfel de măsură ar sprijini circulația banilor în economie.